intelepciunea femeii

intr-un palton de huma
si atirnind pe fese,
pe maluri facind spuma
picioarele-ti desfaca
blajinul pinguin
si in amor scufunde
urlind
acvamarin
turcoaica evadata din fragede cadine
s-aduci cu tine poarta
intrindurilor mume
caci daca vrei povestea
s-o spui si s-o traiesti
pagin, ti-o spun acum
si tu s-o tilcuiesti...
caci marfa e vinduta
pamintul e golit
doar sinul tau troneaza
in mina-mi zamislit
si urca-mi a vapaie
un lup urlind la luna
copil ce-si vede mama
far sa se nasca in muma...
goleste-te de chipuri
si aprinde-te la loc
aprinde-ti untedelemnul
si ia din mine
Foc!

Indracitii

pe unde-i vezi, cu ocularu-n mina
iti socotesc cit aer bagi pe gura
cit trebuie sa-ti deie " 'neata"
cit sa mai stea, cit sa-si arate fata,
ca astfel totul sa fie o parere,
cum ca exista, si ca au o vrere:
sa le acorzi cit poti de mult din ce nu au sa ieie,
cu dreptul parvenitului din ce nu pot sa deie!
si jumulit, de spaima si rusine,
sa te arati precum bolnavului
o supa de gaina,
caci ei,bolnavi cu totii,
chiar de nu arata,
au dracul celui zgircit de viata,
incarcerat pe fata.
De dai au dreptul ca sa ieie
de nu le dai
inseamna ca nu vrei,
dar ei sa deie...
te costa scump si... asta-i piata!
ei vind si cumpara...
ar cumpara... sa-ti deie
mai scump,
si
"buna dimineata!"